George DUCA, academician

PhD in chemistry, university professor
president of the Academy of Sciences of Moldova

Republic of Moldova
Home Sitemap CV

Nicolae Dabija: OMUL CARE UNEŞTE OAMENI

– Au!

Astfel a exclamat Isaac Newton în clipa când a descoperit legea atracţiei universale.

Tot mai multe exclamaţii asemănătoare se fac auzite din incinta Academiei noastre de Ştiinţe, de când în fruntea ei se află Gheorghe Duca.

E şi meritul preşedintelui Academiei, care încurajează orice fel de descoperire şi inovaţie ştiinţifică, deşi, se zice, multe dintre expresiile de felul celora reproduse la începutul acestui articol i-ar aparţine.

E unul dintre cei care au lansat şi au impus o ramură a ştiinţei – „chimia ecologică” –, o îmbinare de termeni, căreia noi, scriitorii, i-am zice „oximoronică” (asocierea paradoxală a doi termeni contradictorii, unul părând a-l exclude logic pe celălalt, ca la Shakespeare:

„Bolnav, dar teafăr! Somn de-a pururi treaz!

Eşti şi nu eşti: acesta e amorul!”).

Şi în calitatea sa de Ministru al Ecologiei a încercat să împace aceşti doi termeni incompatibili, care rimează numai în poezie, dar nu şi în viaţa de toate zilele: chimia şi ecologia.

A pus accentul pe educaţia ecologică a populaţiei, a pledat pentru învăţământul ecologic, a făcut tentative de creare a unor catedre de ecologie în instituţiile de învăţământ superior, a organizat în şcoli ore şi olimpiade ecologice, care se mai ţin minte.

A comparat educaţia ecologică cu cea patriotică…

Ce fericire pe noi că mai avem încă păduri, parcuri, izvoare, râuri, lacuri, păsări, plante, ne dădea de înţeles Domnia Sa.

Să ne bucurăm cât lumina şi aerul mai sunt gratuite, aşa cum fusese apa în secolul trecut (e drept că astăzi nu chiar toate fântânile au contor!).

Deşi viitorul ne poate oferi multe surprize.

Despre aceasta ne atenţiona mereu savantul Gheorghe Duca.

L-am cunoscut mai bine în calitatea sa de preşedinte al Comisiei parlamentare pentru cultură, ştiinţă, învăţământ şi mijloace de informare în masă, în care am activat împreună.

A ştiut să apere de la tribuna Parlamentului valorile naţionale şi pe creatorii acestora. O făcea cu demnitate şi competenţă.

Îmi amintesc de discuţiile pe marginea bugetului republicii pentru anul 1999.

Atunci el a afirmat: „Se declară că învăţământul constituie o prioritate naţională, dar, fără de bani, această lozincă devine una searbădă. Ea poate transforma Republica Moldova într-o ţară de analfabeţi”.

Şi a convins.

Am descoperit în acele bătălii grija sinceră a acestei distinse personalităţi pentru învăţământ: investind azi în învăţământ mai mult, vom investi pe viitor mai puţini bani pentru spitale şi închisori, sugera savantul nostru.

În acelaşi timp Gheorghe Duca a pledat pentru calitatea învăţământului, or, se ştie, proştii cu teze de doctorat sunt mai periculoşi decât cei care au doar studii superioare.

Ajuns în fruntea Academiei de Ştiinţe, a făcut din ea o instituţie de prestigiu.

În ultimii ani acest for ştiinţific a devenit unul de referinţă pe plan mondial, iar lucrările savanţilor chişinăuieni – mai cunoscute în lume.
Este aici, indiscutabil, şi meritul preşedintelui A.Ş.M.

L-am auzit nu o dată, atunci când era întrebat care e locul naşterii sale, afirmând cu mândrie:

– Sunt consătean cu Anton Crihan şi Adrian Păunescu.

Anton Crihan e unul dintre cei care au votat Unirea în 1918, iar Adrian Păunescu e poetul care o visase cel mai mult în acest început de secol XXI.

Portretul cărturarului Gheorghe Duca îl văd situat între portretele celor doi mari consăteni ai săi, ca între două visuri menite să se realizeze, prin tot ce face Gheorghe Duca fiind omul care uneşte oameni, spaţii, tărâmuri, contururi, valori, cercetări, acţiuni, visuri…

„O ţară fără intelectuali degradează”, afirmase dumnealui într-un discurs care s-a reţinut.

Misiunea sa ar fi să-i crească, să-i consolideze şi să-i sprijine, ca aceştia să se manifeste într-o lume intelectualizată, dar neintelectuală, afirmându-ne ca neam şi ca stirpe pe acest pământ.

Nicolae DABIJA

Literatura şi Arta, nr. 8 (3469) din 23.02.2012