George DUCA, academician

Toată lumea ca lumea, se distinge prin prezenţa opiniei publice, fie ea variată şi chiar contrară, în problemele de importanţă socială majoră, noi însă şi de această dată excelăm prin originalitate excesivă până în măduva oaselor, întrucât pentru noi contează nu opinia publică, ci „gura lumii", acest monstru sacru al românului care este omniscient, omnipotent, devorează oameni şi destine, promovează pe unii (de regulă, pe cei ignobili) în vârful piramidei, retrogradează pe alţii. Ferească Dumnezeu pe om de „gura lumii"!

Rolul pe care îl joacă acest factor de importanţă decisivă în viaţa noastră socială şi politică, supranumit cu termini poetici „gura lumii", nu are altă funcţie decât cea denigratoare şi distructivă. În acest context este concludent următorul caz anecdotic. La finele anilor ʼ90 ai secolului precedent, când era în apogeu „revoluţia" de pe malul Bâcului, au demarat primele alegeri aproape libere cu contracandidaţi. În aceste condiţii, la sugestia unor oameni de treabă, s-a încumetat să candideze la funcţia de deputat în Sovietul Suprem al URSS şi preotul X, de altfel om cucernic, inteligent, care se bucura de mare respect din partea enoriaşilor (şi nu numai!). Contracandidatul preotului, comunistul Z, a declarat, în cea mai „frumoasă" tradiţie bolşevică, la una dintre adunările electorale că preotul X nu merită să fie votat, întrucât are două fete de moravuri uşoare. Preotul nostru nici nu avea fete, ci doi băieţi, dar a fost forţat de situaţie ca în tot restul campaniei electorale să nu facă altceva decât să demonstreze că nu are fete şi, evident, nu a mai devenit deputat. Acesta este, în opinia noastră, rolul „gurii lumii" în competiţiile politice. Aşadar, antidotul pentru „gura lumii" nu ar fi decât tăcerea, căci, vorba poporului nostru înţelept, „gura lumii şi „borta vântului" nu le poţi astupa, iar cine are minte nu şi-o pune cu „gura lumii".

Articolul nostru debutează cu această digresiune etico-didacticistă din motivul că problema pe care urmează să o luăm în discuţie este în contingenţă directă cu etica şi morala. Se ştie că la academie s-a dat startul alegerilor preşedintelui. În această competiţie s-au angajat patru persoane: actualul preşedinte al AŞM, acad. Gheorghe Duca, acad. Valeriu Canţer, acad. Leonid Culiuc şi acad. Valeriu Pasat. Dacă vizavi de ceilalţi trei academicieni nu se formulează obiecţii sau pretenţii deosebite, candidatura dlui acad. Gh. Duca provoacă, pentru unii, o anumită confuzie, chiar o oarecare bulversare sau nedumerire. În continuare, vom examina conţinutul unei Scrisori deschise adresate dlui Nicolae Timofti, preşedintele R. Moldova, dlui Igor Corman, preşedintele Parlamentului R. Moldova, şi dlui Iurie Leancă, prim-ministru al R. Moldova, şi semnată de un grup de jurişti şi profesori universitari, inclusiv un analist politic. Din informaţiile de care dispunem, rezultă că profesorii universitari Nicolae Osmochescu şi Sergiu Cobăneanu şi-au retras semnăturile, întrucât au fost induşi în eroare că semnează pentru susţinerea candidaturii dlui acad. Gh. Duca. În definitiv, pentru analiza ce urmează contează nu atât numele semnatarilor, cât conţinutul Scrisorii respective.

Din capul locului ţinem să menţionăm că unica poziţie forte a Scrisorii deschise de care vorbim este analiza competentă a articolelor de legi existente în care se prezintă modalitatea de alegere a preşedintelui AŞM, durata mandatului şi numărul de termene consecutive de exercitare a mandatului. Indiscutabil, există o contradicţie între legile luate în discuţie, dar această contradicţie este anulată de Codul nou, care postulează explicit şi imperativ numărul de termene de care poate beneficia cineva pentru a deţine postul de preşedinte al AŞM. În fine, să nu uităm că legile nu au caracter retroactiv, principiu de care s-a condus Comisia parlamentară de profil când a luat decizia despre permisibilitatea participării dlui acad. Gheorghe Duca la alegerea preşedintelui AŞM. De altfel, ştiind foarte bine că cine are minte nu se implică în controversele altora, nu ne vom strădui să demonstrăm legalitatea participării acad. Gh. Duca la scrutinul preşedintelui, întrucât această funcţie ţine de competenţa instituţiilor abilitate. Deocamdată însă, se pare că instituţia supremă - Comisia parlamentară - şi-a formulat în mod explicit şi categoric poziţia, iar actorilor implicaţi în acest spectacol nu le rămâne decât să se conformeze deciziei în cauză. În fine, salutăm opinia autorilor Scrisorii deschise care solicită parlamentului iniţierea procedurii „de interpretare oficială a normelor cuprinse în art.82-84 în raport cu art.164 alin. (2) şi (3) din Codul cu privire la ştiinţă şi inovare, în scopul excluderii interpretărilor şi speculaţiilor subiective, creării condiţiilor egale şi necesare pentru fiecare dintre candidaţii înscrişi în scrutinul academic".

Preocupaţi de ideea legalităţii participării dlui acad. Gh. Duca la alegerile preşedintelui AŞM sunt şi ceilalţi trei candidaţi: acad. Valeriu Canţer, acad. Leonid Culiuc şi acad. Valeriu Pasat, care au elaborat şi expediat o scrisoare adresată preşedintelui parlamentului Igor Corman, în scopul de a obţine o decizie favorabilă lor, adică pentru a-l elimina pe dl Gheorghe Duca din scrutinul preşedintelui AŞM, de parcă opinia Comisiei parlamentare de profil nici nu ar exista. Gestul nu pare a fi decât o tentativă inutilă de a fi în treabă!

Dar odată ce procedura de interpretare a legilor respective în plenul parlamentului cere timp, iar scrutinul preşedintelui AŞM a demarat, pentru crearea „condiţiilor egale şi necesare pentru fiecare dintre candidaţii înscrişi în scrutinul academic" s-a recurs la cvasi argumente. Astfel, la o analiză atentă a acestora constatăm că ele nu sunt decât nişte invenţii sau semiadevăruri, întrucât sunt ignorate şi eludate în mod conştient şi intenţionat toate realizările AŞM în perioada de preşedinţie a dlui acad. Gheorghe Duca. Aşadar, care sunt realizările AŞM sub preşedinţia acad. Gheorghe Duca? Prezentăm în succesiune cronologică câteva dintre ele:
- reformarea capitală a sistemului academic de cercetare şi constituirea comunităţii ştiinţifice din republică;
- elaborarea şi adoptarea cadrului legal - Codul cu privire la ştiinţă şi inovare - de activitate a comunităţii;
- obţinerea statutului de instituţie publică de interes naţional în sfera ştiinţei şi inovării;
- coordonarea ştiinţifico-metodică a activităţii organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale;
- realizarea politicii de stat în sfera ştiinţei şi inovării si a rolului de coordonator în promovarea inovaţiilor şi transferului tehnologic;
- antrenarea integrală a comunităţii ştiinţifice în activităţile de organizare şi dirijare a ştiinţei din Republica Moldova;
- sporirea substanţială a finanţării de la bugetul de stat a sferei ştiinţei şi inovării;
- renovarea bazei tehnico-materiale şi experimentale, reutilarea laboratoarelor cu echipament ştiinţific;
- redresarea şi mobilizarea activităţilor de inovare şi transfer tehnologic;
- îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de retribuire a muncii cercetătorilor ştiinţifici, al căror salariu mediu s-a majorat de 1,5 - 2 ori;
- aderarea la Programul Cadru pentru Cercetare şi Inovare al Uniunii Europene;
- pregătirea şi promovarea cadrelor ştiinţifice de înaltă calificare (prin studii universitare, doctorale, postdoctorale şi de masterat);
- extinderea şi aprofundarea relaţiilor de colaborare cu universităţile naţionale, cu ministerele și alte structuri administrative de profil, în baza unor acorduri bilaterale;
- dezvoltarea și consolidarea relaţiilor ştiinţifice internaţionale, cu astfel de organisme internaţionale ca ALLEA, INTAS, UNESCO, Agenţia Internaţională de Energie Atomică (IAEA), Comitetul Ştiinţific NATO etc.;
- colaborarea cu Academia Română, Academiile de Ştiinţe din Polonia, Ungaria, Bulgaria, Federaţia Rusă, Ucraina, Belarus, Academia de Ştiinţe Agricole din Federaţia Rusă, Academiile de Ştiinţe Agricole şi Silvice din România şi Ucraina, Fondul de Cercetări Fundamentale şi Fondul Ştiinţific Umanistic din Federaţia Rusă;
- intrarea în calitate de membru activ al Asociaţiei Internaţionale a Academiilor de Ştiinţe (IAAS) și al Consiliului Internaţional al Asociaţiilor Ştiinţifice (ICSU) etc., etc.

Am putea continua lista realizărilor AŞM, dar ne limităm la cele menţionate, dat fiind că numai răuvoitorii (inclusiv orbii şi surzii) nu aud şi nu văd cele realizate. Şi se procedează în acest fel numai în scopul de „a demonstra" că dl Gh. Duca nu a făcut altceva, decât să-şi satisfacă interesele personale. Tot atât de fantasmagorice sunt şi celelalte culpabilizări. Cum am putea denumi altfel etichetarea unor manifestări ştiinţifice de mare rezonanţă socială şi politică drept „spectacol, ceremonii solemne", „workshop-uri internaţionale", iar academia „panteon cvasi ştiinţific", decât atitudine tendenţioasă şi duşmănoasă nu numai în raport cu dl Gheorghe Duca, dar şi în raport cu academia în genere. Dar răcnetul suprem de disperare sparge rândurile duşmanilor şi-i împrăştie ca pe nişte copii zburdalnici când autorii îi „demască" ilegalităţile comise de dl Gheorghe Duca prin fondarea Universităţii şi Liceului Academiei şi prin „instaurarea la cârma academiei a unei dinastii familiale „academice"! Indiscutabil, aceasta ar părea unica obiecţie plauzibilă, dacă nu am avea în vedere faptul că dna acad. Maria Duca este un specialist notoriu în biologia moleculară.

Şi în fine, să evidenţiem un aspect de importanţă decisivă pentru viaţa noastră spirituală: dl acad. Gheorghe Duca a susţinut şi a promovat adevărul ştiinţific despre denumirea corectă a limbii române şi despre ocuparea Basarabiei de Imperiul Ţarist în 1812 şi de cel Sovietic în 1940, ca să amintim aici doar două aspecte de valoare primordială pentru spiritualitatea noastră.

Aşadar, toate probele, cu mici excepţii (menţionate anterior), din Scrisoarea deschisă examinată mai sus nu sunt decât un conglomerat de semiadevăruri, de zvonuri, lansate de „binevoitoarea gură a lumii", fie ea academică, fie universitară. Mai mult, îndemnăm toţi candidaţii la postul de preşedinte al AŞM să renunţe la zvonuri, bârfe, să nu ia în seamă acest sfetnic rău „gura lumii"şi să fie toţi, vorba lui Ion L. Caragiale, „la-nălţimea patriotismului", „care nu s-a dezminţit niciodată, mai ales în aşa plăcute, putem zice chiar fericite ocaziuni!", căci „evenimentele mari fac totdeauna să tacă micile pasiuni". Prin urmare, nu vom întinde coarda patriotismului peste maximul de elasticitate, ci exclamăm cu bucurie: Jos zvonurile! Sus programele candidaţilor la preşedinţia academiei! Să se bată deci programele, iar pretendenţii să rămână amici! Cu alte cuvinte, să se renunţe la alergături prin culoarele Puterii, la proteste, reclamaţii inutile etc., dar mai ales să contribuim la constituirea opiniei publice şi să se dispenseze de „gura lumii", chiar dacă reformele (inclusiv alegerile) trec, iar năravurile rămân!

acad. Mihai Cimpoi,
Vasile Bahnaru, dr. habilitat

Sursa: timpul.md