Gheorghe DUCA, academician

doctor habilitat în chimie, profesor universitar
preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Republica Moldova
Home Harta site-ului CV

Testamentul lui Grigore VIERU: „Limba română - oastea noastră naţională”

Cuvântul de adio al acad. Gheorghe Duca, Preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, rostit în deschiderea mitingului de doliu de la Cimitirul Central, Chişinău.

Îndoliată familie VIERU!
Dragi compatrioţi!
Fraţi creştini!

De trei zile-ncoace... jalea şi durerea a cuprins acest pământ. Găsim greu cuvintele ca să exprimăm dramatica şi irecuperabila pierdere a poetului atins de geniu – Grigore Vieru. Cuvintele parcă nu ne mai ascultă, plâng şi ele după maestrul Grigore Vieru, intuind parcă faptul că au pierdut un rafinat şi aristocrat mânuitor de verbe, rime şi sensuri adânci. Milioane de oameni din Moldova, România şi de pretutindeni, pentru care poetul Grigore VIERU a fost ca un Apostol al Cuvântului şi Adevărului, se află astăzi în doliu. Plânge iarba din cureta de la Pererâta, plânge piatra de pe mormântul Mamei, plâng albinuţele de la grădiniţe şi şcoli, plâng doinele şi baladele străbune...

Personalitatea lui nu poate fi concepută altfel decât ca un Dar Ceresc, pe care ni l-a dat Dumnezeu anume nouă şi anume la timpul potrivit. Dumnezeu l-a născut printre noi ca să ne putem vedea sufletul, arătându-ne prin opera Poetului ce izvor curat şi puternic este Cuvântul, atunci când este scris cu talent şi iubire. Grigore Vieru a fost şi Rege, şi slugă a Cuvântului, de aceea, şi-a pus toată viaţa, tot sufletul în slujba limbii. Or, anume acesta a fost Crezul său suprem. Ţin să amintesc aici istoricul său Testament pentru urmaşi: „Limba română - oastea noastră naţională”, pe care Grigore Vieru l-a rostit în 30 august 2007, cu prilejul conferirii titlului de doctor honoris causa al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Devenind clasic în timpul vieţii, Grigore Vieru, este o figură emblematică a neamului nostru, dar şi a literaturii secolului XX. Rar se întâmplă ca un scriitor să devină, în timpul vieţii, atât de popular, atât de iubit de la ţăran până la academician, precum a fost distinsul poet Grigore Vieru. Poporul nostru l-a NEMURIT în viaţă, considerându-l la propriu şi la figurat un Scriitor al Poporului.

În semn de aleasă preţuire pentru opera Poetului, Academia de Ştiinţe a decis ieri instituirea Premiului nominal Grigore Vieru, pe care-l va acorda în fiece an pentru cele mai valoroase cercetări în domeniul filologiei şi literaturii.

Ţin să aduc la cunoştinţă, că în aceste clipe şi în aula Academiei Române se desfăşoară o ceremonie consacrată trecerii la Domnul a academicianului Grigore Vieru, membru de Onoare al Academiei Române.

Una dintre cugetările preferate ale lui Grigore Vieru sună în felul următor: „Acesta e soarele”, - spunem copiilor, şi nimeni nu întreabă „De ce?”. Parafrazând, vom spune: acesta e Grigore Vieru şi nimeni nu se va întreba „Cine-i?”!

Marele nostru Poet Naţional, Grigore Vieru este un fenomen, simplu la suprafaţă şi complex în profunzime, lumina creaţiei căruia, sunt sigur, va dăinui în veci. Mă închin în faţa memoriei lui şi-l rog să mă ierte dacă i-am greşit cu ceva...

Adio, Grigore Vieru! Vă veţi revedea în sfârşit cu prietenii dumneavoastră de suflet – Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Nicolae Sulac, Emil Loteanu, Ion Vatamanu, Gheorghe Vodă, Mihai Dolgan şi alţi fraţi scumpi şi nouă. Acolo, maestre, vă aşteaptă şi Mihai EMINESCU, atât de venerat de dumneavoastră, deasupra cărţilor căruia vi s-au stins ochii... De-acum înainte, cu trecerea în lumea celor Drepţi, a început „mişcarea în infinit” a lui Grigore Vieru, ca să mai folosesc o metaforă a poetului.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Chişinău, marţi, 20 ianuarie 2009