Gheorghe DUCA, academician

Buna dimineata!

Este ora patru si jumatate, in dimineata zilei de 18 octombrie 2010, zi care, potrivit documentelor din Bibloteca Congresului SUA, reprezinta declansarea luptei impotriva comunismului totalitar, la nivel european, prin Revolta Maghiara din anul 1956. Ca o coincidenta de destine, Dumnezeu a hotarat ca in aceeasi zi, 18 octombrie 1956, sa vin si eu pe lumea aceasta, plamadit de o mama basarabeanca si un tata oltean, produsul rezultat fiind 150% ROMAN. nu-i asa? A fost o mare confuzie la vremea aceea de ce fel de litera TREBUIE folosita in cazul numelui meu de familie, CARLAN, a din a sau a din i? Din fericire romanul sau romanca, ce mi-a alcatuit certificatul de nastere, a "gresit" consemnandu-ma ca Florian Carlan, fiul Mariei si a lui Ioan Carlan. Mare bataie de cap are neamul nostru romanesc cu aceasta nevinovata litera, permisa sau nepermisa, in functie de cine se afla in varful stolului.

Intr-o asemenea situatie, cand Europa incepea sa se miste impotriva tiraniei, cum putea tanarul basarabean ,Paul Goma, sa stea cu mainile in san? Si s-a apucat prin scris si citit in public sa constientizeze romanii de realitatile izbitoare cu care, la randu-ne, eram confruntati. Desigur, asta i-a adus, ulterior, o "mica condamnare" de doi in penitenciar pentru delictul de agitatie publica. Anul 1958 il gaseste pe Paul Goma transferat din penitenciar, pe Baragan, la Latesti, pentru inca cinci ani de domiciliu obligatoriu. De aici incepe, ceea ce literar s-ar numi "locuri comune". Adica si Paul Goma si eu, in caliitate de copilas, imparteam aceeasi soarta pe malul bratului Borcea, de o parte si de alta a oraselului Fetesti, resedinta de raion, satele numindu-se Movila Galdau si ,desigur, Latesti. Aceste sate-noi erau alcatuite din personaje ca Paul Goma, cu domiciliul obligatoriu si numerosi basarabeni refugiati ce fusesera dirijati catre aceasta zona, printre care si familia mea. Viata dura de aici eu am vazut-o cu ochi prescolari, de copil, Paul Goma a trait-o pe propria-i piele, infruntand direct consecintele nesupunerii la doctrina venita dinspre Kremlin. Sapte ani dupa ce dumnealui a devenit un "om liber', eu am deschis usile aceleiasi Militii Fetesti, din care Paul Goma si-a reinceput viata de om liber, pentru a-mi ridica primul buletin de identitate, la varsta de 14 ani. Dupa numai alti sapte ani, auzeam prin Bucuresti, unde ma aflam la scoala, lumea susotind: "pe Paul Goma il trimite Ceausescu in exil, la Paris!". Din 20 noiembrie 1977 vocea sa putea fi auzita cu regularitate la Radio Europa Libera. Romanii de pretutindeni erau din ce in ce mai atenti la ce spunea Paul Goma, fiindca totul era adevarat. Se implineau predictiile sale suta la suta si viata era din ce in ce mai insuportabila. Incepusem si eu sa colaborez cu reprezentantii Europei Libere din New York prin distinsele doamne, ce locuiau deja pe pamant american, Rosu si Olteanu. Dumnealor devenisera mesagerele mele. Prin Paul Goma capatasem curajul necesar de a iesi la "inaintare". Aflandu-ma in orasul Constanta, de fiecare data cand numele meu era pronuntat la radio de catre domnii Justin Liuba si Liviu Floda, conspirativ Dan Valceanu si Andrei Brandus, eram chemat la sediul Securitatii, pe Bulevardul Lenin, unde, probabil, si Paul Goma isi inregistrase sederea, intr-o permisie gresita de la Latesti, parca in '60 sau '61. Cu 26 de zile inainte ca Basarabia sa-si recapete dreptul la alfabetul latin, am ajuns si eu, cu traista-n bat, pe pamant american. Dupa caderea Zidului Berlinului pe 9 noiembrie 1989 si executarea cuplului Ceausescu pe 25 decembrie, acelasi an, imi ziceam: acesta-i timpul cand poporul nostru il va chema acasa pe Paul Goma si Romania va intra, cu adevarat, in randul lumii civilizate, iar Basarabia va reveni la matca. Asteptarea mea ca sa se intample asta s-a prelungit si, cu fiecare an trecut, am inteles ca totul a fost numai o farsa, o amagire. Am ajuns astazi in situatia in care Paul Goma este la fel de amenintat, ca pe timpuri, atat la Bucuresti cat si la Chisinau. Se inventeaza tot felul de motive pentru ca familia dumnealui sa nu mai poate reveni la bastina.

ESTE O RUSINE PENTRU NOI, CA NEAM, SI PENTRU ACEASTA LUME, CE SE CONSIDERA MAI CIVILIZATA CA ORICAND! In ce consta aceasta civilizatie? In fortarea notei catre factorii de decizie ce vin pe scena cu cele mai gogonate si ilogice formulari? Imi pare rau, dar noua corporatocratie, prezenta mai peste tot, actioneaza, din multe puncte de vedere, chiar mai periculos decat tiraniile de dinainte de controversatul an, 1989. O trista realitate exemplificata cat se poate de clar, chiar prin cazul familiei Paul Goma.

Dupa socul produs cu ziua de nastere a scriitorului si dizidentului roman, am hotarat sa-mi sarbatoresc ziua de nastere, fara petreceri si alte clasicisme. Ma domina efectul produs de 2 octombrie 2010 cand eram cu inima sus de bucurie ca Paul Goma va saruta pamantul Manei sale, locul unde a vazut lumina zilei, intr-o Basarabie ce in fiecare zi se suie pe Cruce, intreabandu-se: dar Invierea cand va fi? Se pare ca, mai intai, trebuie sa-l aducem acasa pe Paul Goma, cu familia, si numai dupa asta sa ne gandim la Inviere. Seamana din ce in ce mai mult cu un nou caz, Nicolae Balcescu. Dupa nedreptatea cu liderul pasoptist, hai sa facem dreptate in "Cazul Paul Goma"! Este posibil, nu-i asa?

Cu ani in urma, am participat la decernarea titlului de "Doctor Honoris Causa", Maestrului Grigore Vieru, de catre Academia de Stiinta a Moldovei. Testamentul sau spiritual, "Limba Romana, Oastea Noastra Nationala" imi reverbereaza inca in memorie. Acest lucru fusese posibil datorita colectivului de conducere al ASM, in frunte cu Domnul Presedinte Gheorghe Duca. Iata, mai nou, ca o confirmare a titlului de "Bastion al Adevarului", implicarea aceleiasi institutii in "Cazul Paul Goma". Primiti felicitarile comunitatii noastre romanesti din SUA, si fie ca lupta comuna sa fie biruitoare, astfel incat la 20 noiembrie 2010, cand familia Domnului Goma implineste 33 de ani de exil, sa aiba pasapoartele Republicii Moldova in mana, pentru a putea calatori nestingherita catre bastina, buricul pamantului pentru fiecare dintre noi.

Cu adanca plecaciune, al dumneavoastra consangean,
Florin Carlan
Presedinte al Fundatiei "Grigore Vieru"
New York
SUA
18 octombrie 2010