Gheorghe DUCA, academician

Situaţia din Transnistria este o bombă, o bombă ecologică, care dacă va exploda, din cauza unui cutremur de pământ, a unui hazard natural, pe un perimetru de 30-40 de kilometri se va forma o văgăună care va distruge pe o rază de 300 de kilometri tot ce este viu

- Stimate domnule academician, sunteţi în prima linie a luptei pentru păstrarea identităţii neamului, dar mai ales a limbii române. Aţi trecut şi printr-o perioadă de opt ani în care limba română dispăruse. Ce a însemnat acea perioadă pentru omul care sunteţi, şi pentru reprezentantul oamenilor care simt româneşte între Prut şi Nistru.

- Nu vreau ca răspunsul meu să pară ridicol. Ziceai că multă lume mă cunoaşte pe mine ca un fost ministru. Am fost ales preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei în perioada când la conducere era Partidul Comunist dar vreau să mărturisesc că am fost persoana care a colaborat cu guvernarea precedentă dar numai pentru ca intelectualitatea noastră să aibă condiţii pentru a face cercetări, pentru a gândi, pentru a se pregăti, ca adevărul ştiinţific să fie adus pe altarul politicii ce ar trebui să fie promovate în Republica Moldova şi să fie strâns legată cu adevărul ştiinţific. Din acest punct de vedere, eu am fost cel care a avut o activitate colaboraţionistă, dar n-am trădat interesele ţării, n-am trădat interesele naţiunii, n-am trădat interesele identităţii, n-am trădat interesele adevărului ştiinţific despre limbă. În 2002, când a fost ridicată această problemă, la ordinea de zi a guvernului unde eu eram ministru ecologiei, împreună cu Serafim Urecheanu, nu am susţinut iniţiativa guvernului, considerând că nu este politică, ci necesita un suport ştiinţific şi nici nu a mai fost promovată. Eu sunt cercetător fizico-chimist, am fost şeful catedrei de chimie-fizică, apoi şeful catedrei de chimie industrială şi ecologică, acum sunt preşedintele Academiei. Am publicat peste 30 de monografii şi cărţi şi manuale, publicate în Republica Moldova şi în străinătate: România, Rusia, Germania, Italia şi în S.U.A. am peste 500 de articole ştiinţifice publicate în reviste naţionale şi internaţionale. De aceea, eu venind din zona ştiinţelor reale, pentru mine adevărul ştiinţific este un credo, este acel indicator spre care mi-am îndreptat întreaga activitate de cercetător. Noi în chimie, fizică, matematică avem discuţii şi dezbateri cu privire la adevărul ştiinţific, cu mult mai dure şi mai complicate decât cei care politizează nişte adevăruri spirituale. Eu încerc să promovez, la Academia de Ştiinţe, pragmatismul şi în domeniul ştiinţelor sociale şi umaniste, pentru că numai proba, numai experimentul sau documentul istoric sau un material ştiinţific poate să fie acel motiv care să determine o schimbare. Am participat astăzi la comemorarea marelui poet, martir şi filosof Grigore Vieru, pentru mine este un mare filosof, pentru că poezia, care la prima vedere pare simplă, are o profunzime şi o filosofie nebănuite. Eu consider că Republica Moldova trebuie să meargă pe calea acelor ţări dezvoltate, sau care sunt pe cale de dezvoltare şi utilizează adevărul ştiinţific. Nu este necesară nici o discuţie speculativă în societate, nici o politizare a problemei. Este necesar să fie acceptată formula ştiinţifică. Când se va întâmpla acest lucru, societatea noastră va avea un stimulent de dezvoltare mai mare, pentru că nu va pierde energia în discuţii inutile despre identitatea noastră şi despre limba noastră.

- Ce a însemnat apropierea dumneavoastră de Grigore Vieru, de creaţia poetică şi de simbolul care a fost Grigore Vieru pentru renaşterea naţională?

- Eu pe Grigore Vieru l-am cunoscut cu 30 de ani în urmă, când am discutat mai mult de trei ore, am discutat nişte aspecte ale unor valori naţionale foarte interesante, am vorbit despre spiritul consolidat al moldovenilor, de ce moldovenii de înrudesc, de ce moldovenii se încumătresc, de ce moldovenii se năşesc, şi el îmi explica mie, eu fiind atunci un tânăr doctor în ştiinţe. El mi-a spus că aceste fenomene sunt speculate de către guvernanţi, pentru că acestea nu sunt fenomene negative, cum putea un om sau o familie să are un pământ, sau să-şi construiască o casă? O făcea la o clacă, o făcea împreună cu neamurile, pentru aceasta îşi făcea late neamuri, pentru a avea cât mai mulţi apropiaţi. Cel mai important este faptul că se împrieteneau copiii lor, pentru ca legăturile să continue mai departe, gospodarii trăind împreună. Această discuţie a rămas în memoria mea ca o povaţă, ca o filosofie a valorilor noastre naţionale. Apoi am avut multe alte întâlniri. Consider că noi am întârziat, dar am făcut-o la timp. Din păcate Academia Română l-a acceptat în anii 90 pe Grigore Vieru ca membru, au trecut aproape 20 de ani şi nimeni din Republica Moldova nu a încercat să-l promoveze pe Grigore Vieru ca membru al Academiei. Eu când am devenit preşedinte, Grigore Vieru avea vârsta la care legislaţia nu-mi permitea, atunci i-am propus să devină doctor honoris causa, al Academiei de Ştiinţe, cel mai înalt titlu al acesteia, şi l-a acceptat, deşi mie mi-a fost frică că nu-l va accepta pentru că în jurul lui au fost mulţi care îl îndemnau să nu accepte. Eu am avut mari probleme în acea perioadă, când l-am invitat, dar am făcut aceasta pentru ca Academia de Ştiinţe să-şi îndrepte acea greşeală pe care a făcut-o faţă de maestru şi faţă de personalitatea lui. Faptul că Grigore Vieru a acceptat titlul i-a dat posibilitatea să vină în faţa elitelor ştiinţifice şi culturale ale Republicii Moldova cu un testament – limba română, oastea naţională. A fost un pas care a zguduit întreaga republică pentru că prezentarea făcută de el în faţa academicienilor a avut un impact benefic asupra naţiunii noastre, pentru identitatea noastră, pentru faptul că populaţia noastră a conştientizat, încă odată, care este limba vorbită în Republica Moldova. Mă închin în faţa maestrului Grigore Vieru şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a luminat să procedez aşa, şi domnului Grigore Vieru, care tot timpul va fi alături de noi. El n-a murit, faptul că ieri a fost dezvelit bustul lui, a demonstrat că ţara noastră l-a înveşnicit, că el trebuie să fie mereu viu.

- Chiar ieri, la dezvelirea bustului, spuneaţi că Grigore Vieru n-a murit, că el trăieşte şi este viu.

- Aşa este. Şi sarcina noastră nu este de a promova portretele şi cărţile ci de a promova gândirea profundă, verticalitatea şi dragostea lui faţă de noi toţi. Noi nu l-am iubit îndeajuns. El ne-a iubit pe toţi.

- În perioada în care aţi pledat pentru Grigore Vieru şi l-aţi numit în cadrul Academiei n-aţi avut probleme?

- Am fost criticat de ziare, dar nu au fost probleme care să mă afecteze, poate mi-au atins puţin confortul, dar în realitate eu am fost mândru pentru faptul că am făcut acest lucru.

- Trecând pe latura sensibilă, a politicului, ca om politic, care aţi fost implicat şi sunteţi, când credeţi că vor avea loc alegeri anticipate, dacă vor fi?

- Situaţia în Moldova este foarte precară, nu numai din cauza alegerilor şi a crizei politice, ci în primul rând din cauza sărăciei foarte mari cu care se confruntă populaţia Moldovei. Este cea mai săracă ţară. Noi din cauza acestor lupte interminabile, care nu au nici un rost, ca şi cum am muta un obiect dintr-un loc în altul, se pierde energie, dar rămâne acela şi obiect. Iată aceste lupte din interiorul ţării, care sunt iniţiate, stimulate şi organizate de alte forţe, ne fac să pierdem energia pe care am putea să o folosim pentru obţinerea bunăstării, pentru dezvoltare. Aceasta este principala problemă. Mie mi se pare că astăzi, când există suficientă putere de a conduce această ţară, când există o recunoaştere a Europei, a Statelor Unite, chiar şi a Rusiei şi a Ucrainei, a cestei guvernări, eu cred că trebuie să-i fie acordate şanse pentru că o guvernare nu poate să vină şi să rezolve problemele peste noapte şi să-i facă pe toţi fericiţi, ea vine cu un program care conţine, din păcate, şi nişte acţiuni nepopulare, care nu sunt acceptate. Dar eu consider că trebuie să dăm această şansă guvernării actuale care trebuie să scoată ţara din starea actuală. Probleme mari sunt în sate unde oamenii trăiesc foarte greu şi de unde pleacă, iar fără aceştia nu putem să supravieţuim în viitor. Este necesar ca guvernanţii de astăzi să caute un consens, să caute nişte puncte de apropiere cu opoziţia, să încerce să împartă, nu numai responsabilitatea ci şi acţiunile. Să dea şi opoziţiei posibilitatea de a participa la procesul de dezvoltare a ţării. Aşa au procedat germanii, englezii şi trebuie să căutăm şi noi posibilitatea de a realiza aceasta, pentru a apropia opoziţia şi a se termina odată pentru totdeauna cu agresivitatea puterii faţă de opoziţie. Asta nu duce la nimic bun, ba dimpotrivă poate determina divizarea societăţii noastre şi consecinţele sunt periculoase şi imprevizibile.

- Din presa locală şi de la televiziuni reiese că se va schimba Constituţia.

- Este vorba despre două poziţii. Una care susţine faptul că, Constituţia este sfântă şi nu trebuie să fie schimbată, aducând ca exemplu Constituţia S.U.A., a Angliei un şir întreg de constituţii. Mie mi se pare că aici este o problemă. Se poate merge înainte şi cu această constituţie, dar atunci când a fost adoptată această forma a fost o anumită conjunctură şi unele poziţii ale Constituţiei au fost stipulate conform conjuncturii şi ele blochează dezvoltarea pe mai departe. Aceasta este o problemă care ne deosebeşte pe noi de constituţiile care au fost adoptate în ţările menţionate, şi care au 300-400 de ani şi încă se menţin. Constituţia S.U.A. prevede descentralizarea şi a dat posibilitatea ca fiecare stat să aibă nişte coduri legale, care le dau posibilitatea să se dezvolte fără să fie schimbată constituţia federală. Pentru a se rezolva problema constituţiei trebuie consens, trebuie căutată o înţelegere cu opoziţia, trebuie consultată populaţia. Din păcate, nici înainte, nici acum, nu se antrenează populaţia pentru a-şi expune părerea, nu prin referendum, acesta trebuie să fie ultima instanţă. Politicienii de astăzi, puţin coordonează acţiunile lor cu dorinţele populaţiei, din această cauză populaţia rămâne de o parte a baricadei şi politicienii de altă parte.

- Revenind la problema vizelor pentru românii care vor să vină în Basarabia, cu alte probleme create, este clar că vechea legislaţie era contra apropierii între cele două state româneşti. De ce a fost acel comportament foarte dur faţă de ideea de românism, pentru care şi Academia a luptat?

- Consider că a fost o greşeală, fatală pentru guvernarea trecută. Cu vecinii trebuie să trăieşti bine, este prima regulă, o altă greşeală a fost frica de faptul că limba română însemna şi unirea cu România, identitatea noastră comună nu implică obligatoriu unirea cu România, dar este interpretată speculativ aşa. A fost o greşeală când au introdus vizele, când au blocat mobilitatea românilor în Moldova. În principiu am suferit noi mai mult decât românii, pentru că noi aveam nevoie de români, prin oamenii de afaceri din România aveam posibilitatea de a exporta producţie în toată Europa. Având relaţii cu România ne va ajuta să învăţăm procesul de integrare în Uniunea Europeană, cu cine să negocieze populaţia procesul de integrare, cu cei care nu cunosc limba? Nu trebuie să-i lăsam pe alţii să ne folosească şi să nu ne mai putem integra în Uniunea Europeană, noi trebuie să folosim românii, care să ne ajute cu experienţa lor. Asocierea la Uniunea Europeană nu este un lucru mecanic, este un drum greu şi anevoios, care cere foarte multă energie, cere foarte mult sacrificiu, cere foarte multe finanţe, şi dacă politicienii noştri îşi închipui că declarând, că mâine vom fi în Comunitatea Europeană, se înşeală. Iar România poate fi un foarte bun exemplu pentru noi, şi din acest punct de vedere, faptul că au fost introduse aceste vize a fost acţiunea care a revelat poziţia acelei guvernări faţă de integrarea în Uniunea Europeană. Tot ce s-a spus până acum s-a realizat numai la nivel declarativ, totul a fost minciună. Nu poţi intra în Europa ocolind România. Este imposibil.

- În aceste zile am trăit, poate, cel mai mare eveniment al mileniului trei, înlăturarea sârmei ghimpate de la Prut. Ce înseamnă acest simbol, această idee, acest gând?

- Sârma ghimpată a jucat două roluri în viaţa noastră. Un rol pozitiv şi un rol negativ. Rolul negativ a fost că ne-a separat de neamul nostru. Slavă Domnului că spiritualitatea nu este materială şi nu pot fi hotare. Sârma nu ne-a permis nouă ca persoane fizic să trecem în cealaltă parte dar spiritual nu a existat nici o sârmă ghimpată, nu a existat nici un hotar. Acest fapt este demonstrat de relaţiile noastre bune care s-au păstrat. Partea pozitivă a acestui gard, construit la un kilometru de râul Prut, ne-a dat posibilitatea nouă, a celor care se ocupă cu problemele mediului să formăm o rezervaţie naturală, unde s-au păstrat inedit plante şi animale. Acest fapt s-a petrecut până cu 20 de ani în urmă, pentru că apoi a început să se facă braconaj şi să se distrugă tot. Trebuie să scoatem această sârmă ghimpată pentru că este un simbol al lipsei libertăţii, noi şi România avem foarte multe lucruri comune, suntem un neam, avem aceiaşi scriitori, avem aceiaşi gândire, avem acelaşi trecut şi trebuie să avem acelaşi viitor în Comunitatea Europeană.

- Ultima problemă apărută în viaţa românilor este aceea a scutului antirachetă, care va fi amplasat pe teritoriul României. Cum privesc românii de dincoace această situaţie?

- E personal privesc foarte negativ orice bază militară, orice scut. Această chestiune va duce la tensiuni. Uitaţi-vă ce este la noi în Transnistria. Eu am studiat ani în şir situaţia din Transnistria este o bombă, o bombă ecologică, care dacă va exploda, din cauza unui cutremur de pământ, a unui hazard natural, pe un perimetru de 30-40 de kilometri se va forma o văgăună care va distruge pe o rază de 300 de kilometri tot ce este viu. Eu îi înţeleg pe militari pentru că dacă se deschid baze militare ei vor avea de lucru, vor avea fonduri mai mari, dar noi civilii ce obţinem din aceasta? Tensiune, frică continuă că aici se va produce o nenorocire. Din acest punct de vedere eu nu accept astfel de amplasări. Dar din păcate, existenţa în unele ţări unor pericole de agresivitate şi de război determină amplasarea de baze militare şi scuturi antirachetă. Bine ar fi ca acest scut să nu fie la noi, dar dacă stau şi mă gândesc bine este în alte ţări europene şi mare diferenţă nu este. Important este ca aceste baze militare şi scuturi să fie interzise, peste tot în lume, şi astfel se va rezolva problema. Dar pentru aceasta ar trebui să existe un consens al tuturor ţărilor lumii, şi aceştia să determine renunţarea la dezvoltarea armelor nucleare în Iran.

- Vizita preşedintelui României a stârnit entuziasm pentru că a venit cu nişte lucruri exacte cum ar fi deschiderea celor două consulate. Reacţia basarabenilor a fost ce scontată pentru că se ştie că-l iubesc pe Traian Băsescu, iar actuala conducere are relaţii apropiate. Cum percepe astăzi masa de basarabeni această vizită?

- Foarte simplu în toate cazurile când libertatea este strangulată, oamenii caută libertatea în altă parte sau caută să se elibereze de aceasta. În acest caz, când a fost strangulată libertatea mobilităţii, aceasta este cauza atractivităţii lui Băsescu la populaţia Moldovei. Moldovenii neputând să circule, atunci când a apărut un conducător care spune deschis că îi va ajuta, aceştia desigur că îl vor iubi. Din acest punct de vedere Băsescu a venit cu un mesaj care a fost foarte bine primit de populaţia Moldovei.

- La noi, în România, s-a condamnat comunismul, dar cei care au făcut-o au reuşit de aşa manieră că numai condamnare nu a fost. Şi aici se încearcă o astfel de acţiune. În ce stadiu se află această comisie? Cine face parte? Dacă în România nu a existat nici unul dintre membrii comisiei care să fi suportat închisorile comuniste, aici este cineva în această situaţie?

- Îmi este greu să vorbesc despre aceasta deoarece consider că se pierde energie, noi pierdem energia care ar trebui destinată dezvoltării. Comunismul a fost condamnat prin faptul că a căzut în anii 90. el nu mai este, deşi pe alocuri mai apar unele insule, dar sunt temporare. Unde sunt acolo e suferinţă, şi noi ne-am convins de acest fapt singuri, de aceea această chestiune formală are mai mult un aspect politic. Cred că trebui să acordăm mai multă atenţie dezvoltării, să antrenăm savanţii noştri să organizeze nişte modele de dezvoltare ale ţării, cum să eficientizăm folosirea banilor, resurselor, potenţialului uman, pentru a obţine performanţe. Nu văd ce mare rezultat ar putea avea această comisie.

- Vă mulţumesc.

Sursa: http://www.bucovina-basarabia.ro/