Gheorghe DUCA, academician

Într-un interviu acordat portalului TRIBUNA, academicianul Gheorghe Duca, Preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a vorbit despre preconizatele alegerile ale conducătorului AŞM, dar şi despre problemele şi perspectivele comunităţii ştiinţifice din ţara noastră.

T: Stimate domnule academician Gh. Duca, Dvs. v-ați retras din funcția de președinte al AȘM dorind să fiți în egalitate de șanse cu contracandidații Dvs. Cum credeți, s-au adeverit așteptările Dvs.?

G.D.: Nu tocmai. Realitatea e că am considerat, fiind corect ca să concurăm la funcția de Președinte al AȘM în calitate de academicieni, membri cu drepturi egale ai comunității academice din Republica Moldova, fără vreun reper de natură administrativă sau politică. Astăzi se pare că eu sunt singurul candidat neangajat în vreo funcție publică sau politică. În plus mi-am propus să nu permit ca activitatea cotidiană a forului academic să fie afectată de ”campania electorală”.

T: Să înțelegem că ați fost sigur din start de programul Dvs. cu care veniți în fața comunității științifice?

G.D.: Dacă nu aș fi fost sigur, nu aș fi candidat în general. De fapt încrederea mea în capacitățile de a conduce o asemenea instituție complexă cum este AȘM vine din experiența pe care deja o am în calitate de manager al ei. Aflându-mă în funcția de președinte al AȘM, într-un timp relativ scurt, am reușit să cunosc vulnerabilitățile și aspectele critice ale științei din Republic Moldova.

În primul rând, sistemul de cercetare nu avea o viziune privind rolul pe care îl are asupra dezvoltării țării, în jurul căruia trebuie consolidată comunitatea științifică. Am venit cu propunerea de a pune în prim plan dezideratul construirii unei societăți bazate pe cunoaștere, în care știința organizată este un actor definitoriu, care contribuie la dezvoltarea durabilă a statului în plan cultural, educațional și economic. Această viziune a fost acceptată, iar acum îmi propun să consolidăm această viziune și urmând exemplul statelor europene să trecem la următoarea etapă, în care știința definește competitivitatea și performanța altor domenii.

În al doilea rând, statutul Academiei și nivelul de finanțare de atunci nu permitea consolidarea comunității științifice în jurul unei viziuni strategice, atestîndu-se mai degrabă o stare avansată de incertitudine. Am venit cu un proiect de lege complex și comprehensiv, care s-a transformat în Codul cu privire la știință și inovare. Acum, în retrospectivă, pot să afirm că nici o reformă nu ar fi fost posibil de realizat fără acest document. Comunitatea științifică a fost consolidată în jurul infrastructurii Academiei, au fost introduse instrumente noi de finanțare, pentru prima dată au fost propuse soluții pentru exodul de cercetători, care preferau să plece peste hotare. Consider un imperativ al programului meu îmbunătățirea cadrului legal în jurul Codului cu privire la știință și inovare.

În al treilea rând, infrastructura științifică disponibilă cercetătorilor era deplorabilă, în timp ce însăși cercetătorii erau foarte slab motivați să practice în această activitate. Am consolidat rețeaua de institute de cercetare, am efectuat reparații capitale, practic, în toate blocurile institutelor. Bursa pentru studiile doctorale în 2008 a constituit doar 700 de lei, astăzi aceasta constituie 1000 de lei, iar bursa de excelenta – 2500 lei. Salariu mediu a cercetătorilor a ajuns în limitele medii ale bugetarilor. Este prioritar pentru mine să continui acest trend crescător.

Mai mult, odată ce am oferit posibilitatea cercetătorilor să participe, cu drepturi egale, în programele europene, precum Programul Cadru 7 al UE și recentul lansat la Chișinău Program „Orizont 2020”, este necesar să oferim tot suportul comunității științifice pentru a dezvolta capacitățile necesare în vederea obținerii proiectelor de modernizare a infrastructurii, mobilitate pentru tineri, procurare de echipament științific, conexiune cu instituții de cercetare științifică de excelență din străinătate. În acest sens, programul pe care îl propun este îndreptat spre sporirea vizibilității cercetătorilor, laboratoarelor, centrelor de cercetare, precum și a universităților/institutelor.

T: Au fost făcute publice programele cu care concurează contracandidații Dvs. Cum credeți, care sunt punctele forte ale programului Dvs.?

G.D.: Dacă ați citit atent aceste proiecte de program, trebuia să observați că au multe tangențe. Și consider că acest lucru vorbește despre faptul că mai multe personalități ale mediului academic sunt conștiente de unele reforme care trebuie făcute și eforturile care trebuie depuse pentru dezvoltarea științei din țara noastră. Chiar și în cazul meu, consider că unele dintre inițiativele contracandidaților le-aș putea susține în cazul când aș fi ales în această funcție. Mă bucură faptul că ceilalți candidați au preluat în cadrul programelor anumite inițiative ale mele lansate în ultimii ani, dar și prevederi ale Strategiei naționale pentru cercetare-dezvoltare pînă în 2020, prezentată de AȘM în Guvern la finele anului trecut.

Programul meu l-am structurat în jurul câtorva principii. În viitor vreau să creez un sistem de cercetare condus de cercetători în baza performanței științifice, în care să existe condiții pentru valorificarea experienței cercetătorilor afirmați, dar și a potențialului creator al tinerilor.

Prin programul meu doresc să institui realitatea în care comunitatea științifică, în special Academia, să fie promotor al valorilor naționale, un partener de încredere a societății și a autorităților.

Pentru a crea acest mediu deschis și sustenabil, programul meu este axat primordial pe promovarea cercetării și consolidarea rolului științei.

Integrarea în Spațiul European de Cercetare a scos la iveală un interes sporit al tinerilor față de cercetare. În acest sens, programul meu prevede, oferirea instrumentelor necesare pentru participare în aceste programe , sprijinul corpului academic experimentat, precum și măsuri pentru a stimula activitatea acestora.

În aceeași ordine de idei, programul conține și un alt punct: de a depune toate eforturile pentru consolidarea comunității științifice în vederea creării capacități de participare la proiecte naționale și internaționale.

Programul are un compartiment ce ține de crearea condițiilor adecvate pentru cercetători. Am în vedere în acest sens asigurarea unor salarii mai mari, în funcție de contribuția și performanța personală a fiecăruia, procurarea echipamentului modern performant, construcția caselor de locuit.

Totodată, îmi propun, în cadrul programului, să diversific sursele de finanțare, pentru ca cercetătorii să aibă dreptul să-și promoveze și să beneficieze de pe urma implementării propriilor idei. O altă intenție stipulată în program ține de crearea posibilităților pentru a atrage tinerii în cercetare, stabilirea colaborării cu instituțiile de învățământ superior, cu cercetătorii din afara țării, formarea echipelor mixte cu cercetători străini.

Programul se referă și la implicarea businessului în inovare prin instituirea unei colaborări reciproc avantajoase a antreprenorilor cu cercetătorii. Este prevăzută crearea unor elemente noi ale infrastructurii, inclusiv laboratoare performante. Cele neeficiente vor fi lichidate sau comasate. Fără o infrastructură adecvată nu vom putea ajusta potențialul științific la cerințele zilei de astăzi.

Din experiența acumulată de-a lungul anilor, am structurat acest program, în așa mod, încât să ofere răspunsuri exacte la întrebările pe care le au astăzi societatea, guvernanții, însăși comunitatea științifică, precum și partenerii noștri europeni –Care este viziunea dezvoltării științei din Republica Moldova? Cum va contribui știința la dezvoltarea țării? Sunt convins că anume această abordare este cea corectă… spre deosebire de una bazată pe promisiuni. Sunt convins că doar prin confruntarea de idei putem avansa!

T: Din cele aflate din documentele oficiale ale CE se pare că ideea salarizării în sistemul de cercetare – inovare în bază de performanță individuală este aproape ca o cerință a comunității europene pentru a fi admiși în continuare în spațiul european de cercetare și inovare. Cum credeți că se integrează această stipulare în sistemul legislativ al țării noastre, pe de o parte, și cum credeți că vor reacționa cercetătorii științifici, pe de altă parte?

G.D.: Bună întrebare. Aș începe de la a doua parte a întrebării, asigurându-vă de faptul că cei care muncesc cu demnitate și își îndeplinesc onest sarcinile de serviciu vor fi numai încântați de acest lucru – vor vedea o recunoaștere a muncii lor la justa valoare. Cei care nu vor face față lucrurilor cred că pur și simplu vor pleca din sistem și vor face loc pentru cei care vor să muncească. Din păcate, și comunitatea științifică se pretează zicalei„nu-i pădure fără uscături”. Dar această măsură ne va face mai responsabili inclusiv în fața societății și astfel va fi motivat fiecare bănuț public.

Cât privește prima parte a întrebării, este una mai delicată și mai dificilă. Desigur, legislația curentă a R. Moldova presupune un alt sistem de salarizare, dar aceasta nu înseamnă că e și unul corect, adecvat situației, comunității, profilului de angajare. Însă dacă mi-am propus acest lucru, am încrederea că el este realizabil, mai ales că, așa cum a-ți menționat, este și o stipulare a sistemului de cercetare-inovare european.

Pe scurt – ne propunem să sporim componenta salariului care este determinată de performanța cercetătorului.

T: Domnule academician, dintre toate candidaturile la această funcție, a Dvs. este cea mai discutată, mai ales în contradictoriu. În mod special este mediatizat dreptul Dvs. de a candida. Cum comentați?

G.D.: Candidatura mea este discutată intens de către contracandidați, ceea ce înseamnă că prezintă interes și poate avantaj. Dar trebuie să spun că în ultimul timp mi s-au adus învinuiri nefondate referitoare la participarea mea pentru un alt mandat la funcția de președinte al Academiei. Comisia juridică și de specialitate a Parlamentului a oferit un răspuns pozitiv și clar în privința legalității candidaturii mele și, în baza acestei concluzii, am considerat că este legal să candidez. Voi veni în fața Asambleei împreună cu contracandidații, să-mi expun programul. Constat cu regret că nu am depășit încă etapa atacurilor rudimentare la persoană, în condițiile în care s-ar impune o luptă sănătoasă de idei și viziuni. Sunt convins că și de această dată comunitatea științifică mă va susține. Funcția de Președinte al Academiei de Științe este una de sacrificiu. Puținul timp liber îl dedic în totalitate cercetării. Palmaresul meu științific include peste 600 articole științifice, 70 de cărți și 130 de brevete. Am construit uzine-pilot, am creat tehnologii, am obținut sute de substanțe și materiale noi, am elaborat teorii de transformare a substanțelor chimice. Întâmplarea a făcut să fiu șef de catedră, decan, președinte de comisie parlamentară, ministru și deci viața mi-a dat aceste aptitudini de manager, pe care vreau să le pun în serviciul Academiei de Științe. Doresc să creez și mai departe oportunități pentru ca cercetătorii să-și valorifice potențialul intelectual.

T: Inițiativa Academiei, și a Dvs personal de a edifica un monument al limbii române a stârnit și ea discuții, atât în comunitatea științifică, precum și în societatea civilă. Care sunt argumentele pentru acest proiect?

G.D.: Este regretabil pentru mine faptul că această inițiativă este interpretată altfel, decât o continuare a unui șir logic și consecvent de acțiuni ale comunității științifice. Această polemică a umbrit faptul că Academia, pe parcursul mai multor ani, a fost gazdă a mai multor inițiative de valoare spirituală. Una din aceste inițiative, pe care am susținut-o, este organizarea unui șir întreg de comunicări ale înaintașilor noștri – Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Mihai Cimpoi, Silviu Berejan, Anatol Ciobanu, Nicolae Dabija, Mihai Munteanu, Ion Ungureanu.

Monumente consacrate limbii există și în alte state, de exemplu în țările baltice și chiar în Rusia. Acest monument are o importanță majoră pentru țara noastră. Limba întruchipează cunoașterea, știința și cartea, adică trecutul, prezentul și viitorul. Este un instrument care ne ajută să descoperim lumea. De aceea, a fost ales monumentul unei cărți deschise. Există probabilitatea ca acesta să fie denumit monumentul cunoașterii și al limbii. În final, nu AȘM decide amplasarea acestui monument. A fost o idee discutată de o comisie de specialiști. A fost selectat proiectul care întruchipează o carte deschisă. În ultimă instanță, Guvernul își va spune cuvântul, dar până atunci trebuie să treacă avizul municipalității, care ar putea să ne anunțe că nu putem instaura acest monument în scuarul Academiei, pentru că nu se înscrie în planul urbanistic. Atunci va trebui să căutăm o altă locație pentru acest simbol al limbii române, care să fie pe potriva ideii de dăinuire a ei.

T: Și în final, domnule academician, care sunt așteptările Dvs. de la comunitatea științifică?

G.D.: Totdeauna mi-am dorit și am optat pentru o comuniune a oamenilor de știință consolidată, care să facă față tuturor provocărilor, venite din interior sau exterior. Cred că alegerile din acest an reprezintă un adevărat examen de maturitate a Academiei de Științe și a întregii comunități științifice din țară. Sunt sigur că viitorul Academiei de Științe a Moldovei depinde în mod direct de alegerea pe care o vor face membrii Asambleei în data de 17 aprilie. Să fie de un bun augur!

Sursa: tribuna.md