Gheorghe DUCA, academician

Îndurerată familie, dragi colegia și întristați prieteni,

Este complicat de a vorbi la trecut despre un coleg, un tată, soț, frate, mentor, profesor, academician, o personalitate marcantă a țării noastre. În aceste clipe grele, cu durere în suflet, aș vrea să readuc în fața Dumneavoastră chipul și înțelepciunea a celui care a fost academicianul Vasile ANESTIADI.

A fost un om deosebit și neordinar. A lăsat în urmă o însemnată memorie și moștenire.

Pentru comunitatea științifică din Republica Moldova, trecerea în neființă a regretatului academician este o pierdere incomensurabilă. A devenit membru al Academiei încă din anul 1965, pe când se consolidau bazele comunității noastre și pe tot parcursul acestor ani a dat dovadă de spirit de inițiativă și activism social.

A fondat școala științifică a patologiștilor din Republica Moldova. A elaborat teoria aterosclerozei incipiente. A fost un cercetător cu viziune, caracterizat prin nonconformism și individualism în propriul său drum spre excelența științifică și adevăr.

Acest legământ, rămâne viu și este cinstit, de fiecare dată când un student, rezident, doctor sau doctori habilitat, profesor sau academician, medic generalist, pediatru, igienist, stomatolog sau farmacist răsfoiește paginile unui manual al său, sau a uneia din cele peste 700 de lucrări științifice pe care le-a publicat.

Cu desăvârșire, viața și activitatea academicianului Vasile ANESTIADI vine să confirme ideea că „a trăi este și o știință, și o artă, și o bucurie, și o muncă, și o sărbătoare”. A trecut prin ani, păstrându-și agerimea minții și profunzimea gândirii.

A servit cu fidelitate Templului Științei din Republica Moldova - Academiei de Științe.

A știut întotdeauna să ia atitudine în cele mai dificile situații. A militat fără ezitare în probleme de știință, a avut verticalitate în subiectele dificile de cultură, societate și națiune, a dat dovadă de un model de comportament academic și uman.

Pentru noi, apărătorii de astăzi a acestui Templu, a lăsat testamentul adevărului și verticalității, pe care trebuie să o respectăm neabătut.

De regretatul academician mă leagă și un sentiment aparte - dragostea față de istoria și cultura poporului elen.

Academicianul a fost mereu atras de filozofia grecească. Prietenii și colegii pot afirma că în discuții sau în anumite contexte ar putea să-ți vorbească mult despre cele 7 renumite povețe ale savanților antici. Aceste povețe au fost mistuite prin înțelepciunea și spiritul său academic și l-au format ca om, ca membru al forului științific.

Despre ele am vorbit atunci, când l-am felicitat cu prilejul jubileului de 80 de ani și aș vrea sa le iterez și acum, când îl petrecem pe ultimul drum.

Prima povață „Cunoaște-te pe tine însuți” este cea, care la adus pe calea cunoașterii, cercetării și medicinii, fiindcă cunoașterea de sine este atotcuprinzătoare.

A doua, „Fă totul cu măsură”, ia determinat spiritul cumpătat și natura de om deasupra gândirii și acțiunii. Stăpân pe acestea, academicianul a știu să le modereze.

Cea de-a treia, „Nimic în plus”, ia șlefuit conștiința spre analiză și măsură. La îndreptat pe academician spre valoare, precum și spre cea de a-și cunoaște propriile limite.

A patra, „Fără mânie”, la determinat în calitatea de lider, ia statornicit echilibru moral și justețea socială. Ia permis să educe în spiritul cunoașterii discipolii săi, care au devenit academicieni, profesori, doctori în științe, titulari de catedre, conducători de laboratoare.

Cea de-a cincea povață, „Nu te încrede în nimeni”, definește spiritul nonconformist și unicitatea în abordare a regretatului academician. Este învățătura de a fi parte a unui singur adevăr, celui științific.

„Cei răi sunt mulți” este cea de-a șasea povață, prin care îl vedem ca combatant și promotor al rațiunii și cunoașterii, care la făcut să susțină, prin discursurile și pozițiile sale, lupta pentru adevăr în detrimentul propriu.

Spre regret, cea de-a șaptea povață „Cunoaște-ți sfârșitul vieții”, se materializează astăzi, după o viață împlinită și apreciată.

Istoria va ține minte numele academicianului Vasile ANESTIADI, a omului cu rădăcini etnice elene, dar cu suflet latin - moldav și românesc, un militant neobosit pentru prosperarea țării, a științei și medicinii naționale.

Astăzi, când el nu se mai bucură împreună cu noi de viață, e multă tăcere. Din noi parcă s-a rupt ceva odată cu plecarea lui, deși fiecare îl avem în inimă. Să-i păstrăm memoria și să-i cinstim spiritul.

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE.