Gheorghe DUCA, academician

Stimate domnule presedinte al AR, academician Ionel Valentin VLAD,

Distinși membri ai Academiei Române,

În numele delegației Academiei de Științei a Moldovei, formată din prim-vicepreședintele ASM acad. Ion TIGHINEANU, vicepreședinte acad. Gheorghe RUSNAC, vicepreședinte mem. cor. Ion GUCEAC, secretar științific general dr. hab. Aurelia HANGANU și rectorul Universității Academiei de Științe a Moldovei, acad. Maria Duca Vă salutăm și Vă exprimăm felicitări călduroase cu ocazia ajunului Zilei Naţionale a României.

În pofida modalităților de interpretare a evenimentelor istorice din Basarabia, actualmente Republica Moldova, în problema succeselor obținute de românii basarabeni în știință, educație și artă suntem în drept să afirmăm că aici au fost obținute rezultate considerabile.

În urma Unirii din 1918, România a ajuns să fie un stat de mărime medie în Europa, ocupând locul 10 după suprafață și locul 8 ca număr de locuitori. Ponderea Basarabiei în cadrul Romaniei constituia 15% ca teritoriu și 16% ca populație. Orasul Chisinau era al doilea dupa Bucuresti dupa nr de populatie.

După actul unirii la 9 aprilie 1918, Ion Inculeţ și Daniel Ciugureanu au fost numiți miniștri pentru Basarabia în guvernul Romaniei.

O acțiune importantă atunci a fost unificarea calendarelor, dat fiind că în vechiul regat și Basarabia funcționa stilul vechi, iar în Transilvania și Bucovina stilul nou. În 1919 - 1 aprilie a devenit 14 aprilie. Tot în acel an, limba română a fost declarată limbă oficială pe întreg cuprinsul României.

În raport cu Transilvania și Bucovina, unde exista o intelectualitate românească numeroasă, care a putut prelua toate funcțiile administrative, Basarabia dispunea de un relativ mic număr de intelectuali, întrucât limba română fusese interzisă în biserică, în școală și în administrația publică, iar relațiile cu România au fost obstrucționate de regimul țarist. Din acest motiv, a fost nevoie ca posturile care nu au putut fi acoperite de localnici să fie atribuite unor funcționari aduși din vechiul regat.

Fiind vorba de integrare, nu putem să nu amintim de unificarea monetară. După Unire, în România se utilizau mai multe unități monetare: în vechiul regat - era leul emis de Banca Națională a României și leul emis de ocupanții germani, în Basarabia - rubla rusească, în Bucovina - coroana austriacă, în Transilvania - coroana și forintul unguresc. Pentru a elimina acest haos monetar, în august 1920 s-a realizat schimbul tuturor bancnotelor în leul emis de Banca Națională a României.

O mențiune specială merită învățământul, știința și cultura care au cunoscut în această perioadă o dezvoltare fără precedent în Basarabia, ca și în întreaga Românie.

Una dintre cele mai importante acțiuni viza reducerea analfabetismului. Legea învățământului din 1924 stabilea un sistem unitar de organizare a acestuia pe întreg teritoriul Țării și instituia durata învățământului obligatoriu și gratuit de 7 ani (până atunci acesta era de 4 ani).

S-au construit școli noi. S-au înființat mai multe școli normale, au fost tipărite manuale școlare, s-au înființat licee industriale, comerciale și agricole.

Minoritățile naționale beneficiau de școli în limba maternă; limba și literatura română era o disciplină obligatorie, iar istoria și geografia se predau în limba română.

În perioada interbelică s-au pus bazele învățământului superior din Basarabia. În 1926 s-a înființat, la Chișinău, Facultatea de Teologie, iar în 1933 Facultatea de Științe Agricole. Tot la Chișinău funcționa, din 1928, Conservatorul Național, precum și Conservatorul Municipal.

Biserica a avut un rol important în cultivarea valorilor morale și spirituale. După unire, Biserica ortodoxă din Basarabia a întrerupt legăturile cu Patriarhia Rusă și în 1927 s-a înființat Mitropolia Basarabiei.

În Basarabia au existat mai multe instituții de cultură, care se bucurau de o largă influență în rândul cetățenilor. Între acestea se numără Societatea de Belle Arte, înființată în 1921 la Chișinău, care avea trei secții: teatru, muzică și arte plastice. Societatea a constituit în Chișinău Muzeul de Arte Plastice.

În 1919 s-a inaugurat primul Conservator din Basarabia, cu un nume profund semnificativ din punct de vedere istoric: „Unirea".

De un mare succes se bucurau artiștii Alexandru Cristea, autorul melodiei Limba noastră, pe versurile lui Alexei Mateevici, și mai ales cântăreața de operă Maria Cebotari, care a evoluat nu numai pe scenele românești, dar și la Viena, Berlin, Roma, Londra.

Adevărate evenimente au fost turneele în orașele basarabene ale marelui compozitor, interpret și dirijor romăn George Enescu.

La Chișinău s-a înființat, în 1920, Teatrul Popular și Teatrului Național, unde se prezentau spectacole în limba română.

Încă din 1889, s-au pus bazele unui Muzeu de Istorie Naturală, care după 1918 și-a extins activitatea, atât în privința expozițiilor de popularizare a lumii vegetale și animale, cât și în domeniul cercetării științifice.

O instituție importantă și prestigioasă din Basarabia interbelică a fost căminul cultural în care purtau discuții asupra unor teme diverse, de istorie, literatură, astronomie, agronomie, fizică, artă, personalități ilustre, din rândul cărora s-au remarcat Nicolae Iorga, Simion Mehedinți, Ștefan Ciobanu, Victor Eftimiu, Nichifor Crainic.

Bibliotecile au cunoscut o creștere numerică, dar și în privința fondului de carte. În 1920 s-a înființat, la Chișinău, Biblioteca Centrală a Basarabiei, care beneficia de dreptul de depozit legal și gratuit, a câte două exemplare din toate publicațiile din România. La fel ca și atunci, am dori și astăzi să transpunem această tradiție și să asigurăm libera circulație de carte din Romănia în RM și vice-versa.

În perioada interbelică presa a fost extrem de numeroasă și variată. Cele mai citite ziare românești erau „Viața Basarabiei", „Cuvântul Basarabiei", „Cuvânt Moldovenesc" și „Basarabia noastră". Deși presa în limba română a cunoscut o importantă creștere (ca număr de titluri și tiraj), totuși ea nu a putut ajunge din urmă presa tipărită în limbile minorităților naționale, mai ales în limba rusă, la care erau abonați nu numai ruși, ci și români, evrei, germani, ucraineni etc.

De remarcat, că și Literatura română a cunoscut o adevărată înflorire în perioada interbelică. Basarabenii și-au adus propria contribuție la dezvoltarea prozei, poeziei, dramaturgiei, criticii literare din România. Printre membrii Asociației Literare și Științifice „Viața Românească" s-au aflat Constantin Stere, Ștefan Ciobanu, Pan Halippa, Paul Gore, Ion Buzdugan, Olga Vrabie. De un real succes se bucurau cărțile publicate de Nicolai Costenco, Magda Isanos, Sergiu Cujbă, Dumitru Iov, George Meniuc și alți basarabeni.

Un rol deosebit l-a avut în perioada interbelică Pantelimon Halippa: a întemeiat Universitatea Populară din Chișinău (1917), Conservatorul Moldovenesc, Societatea Scriitorilor și Publiciștilor Basarabeni.

Perioada interbelică s-a caracterizat prin formarea și dezvoltarea unor importante școli științifice, prin afirmarea unor adevărați savanți, nu numai la scară națională, dar și internațională. Remarcabile sunt și contribuțiile basarabenilor Eugen Bădărău (chimie), Anatolie Coţovschi (medicină), Nicolae Donici (astronomie), Nicolae Moroșan (arheologie) și Teodor Văscăuţeanu (geologie), Gheorghe I. Năstase (geografie), Nicolae Dimo (agronomie), Petre Ştefănucă (etnografie), Ion Savin (filozofie) etc.

Unele personalități basarabene au fost numite și alese în cele mai înalte foruri științifice și culturale din România. Astfel, au devenit membri ai Academiei Române, basarabenii Leon Lepeşi la Secția biologie și Theodor Porucic la Secția geologie. În Academia Română au fost primiți: în 1918 - Ion Inculeţ, Pan Halippa și Ștefan Ciobanu, în 1919 - Paul Gore și Justin Frăţiman, în 1922 - Nicolae Donici.

Să amintim, în acest context, că printre cei 21 de membri fondatori ai Academiei Române, trei au fost din Basarabia, aflată sub dominație țaristă: scriitorul Alexandru Hâjdău, agronomul și omul politic Ștefan Gonata, scriitorul și traducătorul Constantin Stamati. În ultimele două decenii, în semn de aleasă apreciere, au fost aleși membri de onoare ai Academiei Române mai multe personalități ilustre basarabene, între care: poetul Grigore Vieru, scriitorul Ion Druță, fizicianul Andrei Andrieș, istoricul Alexandru Moșanu, criticul literar Mihai Cimpoi, poetul Nicolae Dabija, matematicianul Petru Soltan, economistul Sergiu Chircă, chimistul Gheorghe Duca, istoricul Andrei Eșanu, scriitorul Valeriu Matei. Regretăm că un mare compozitor al timpului, originar din transnistria, un luptător înflăcărat pentru cauza națională, Eugen Doga până în prezent, nu se regăsește în lista membrilor de onoare a Academiei Române.

Din rândul membrilor Academiei Române a ajuns să facă parte, dar post-mortem, din 2010, și cea mai importantă personalitate basarabeană, Constantin Stere, care a fost: profesor și rector al Universității din Iași, reputat jurist, având contribuții recunoscute în domeniul dreptului constituțional, autorul Anteproiectului de Constituție pentru România întregită, publicat în 1922.

În 2015 se vor împlini 150 de ani de la nașterea lui Constantin Stere și credem că este de datoria noastră, a Academiei Române și a Academiei de Științe a Moldovei, să omagiem împreună această mare personalitate a neamului nostru pe ambele maluri ale Prutului.

Toate aceste date concrete indică faptul că Basarabia și-a găsit locul firesc în cadrul statului național unitar român, a participat plenar la viața culturală și științifică a României din perioada interbelică. Acest drum ascendent avea să fie întrerupt din nou în iunie 1940, când Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost ocupate de armata sovietică. Glasul Academiei Române s-a ridicat atunci cu tărie împotriva acestei nedreptăți, iar peste ani, în 2010, în semn de solidaritate istorică, Academia de Științe a Moldovei a dat o apreciere exhaustivă anexării sovietice, din 28 iunie 1940, calificând-o drept un act de injustiție, de dictat și de cotropire.

În perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, când legăturile dintre cele două maluri ale Prutului au fost rupte, puținii intelectuali au menținut tradițiile, limba și dragostea de neam. Prin truda și osteneala profesorului Vasile Coroban, filologului Ion Vasilenco, scriitorului Ion Druță, poetului Grigore Vieru, scriitorului Dumitru Matcovschi, academicianului Silviu Berejan, rectorului Nicolae Testemițianu, rapsodului Nicolae Sulac și multor altor intelectuali cunoscuți și necunoscuți astăzi, au fost educate în spiritul adevărului istoric și al dragostei de neam noi generații care în anul de grație 1989 au ieșit în stradă, cerând la unison dreptul la limba maternă și la alfabetul latin. Academia de Științe din Moldova a apărat limba noastră maternă și s-a pronunțat în favoarea denumirii corecte a limbii - limba romănă. Iar recent Curtea Constituțională a dat câștig de cauză acestei pledoarii.

Vreau să remarc că după obținerea independenței, în 1991, România a fost prima țară care a recunoscut și salutat actul de curaj și consacrare a poporului nostru. Aceeași atitudine a fost demonstrată și în deschiderea sau redeschiderea noastră față de Europa. Toate acestea au avut impact substanțial asupra dezvoltării științei și au creat premisele pentru consolidarea comunității științifice ca componentă a Spațiul European de Cercetare.

Academiei de Științe a Moldovei, în calitatea sa de for științific i-a fost necesară o perioadă îndelungată ca să se consolideze.

Ca finalitate a acestui proces, Academia și-a asumat responsabilitatea pentru administrarea științei și a oferit infrastructura necesară pentru dezvoltarea ei, devenind astfel unica instituție publică de interes național, coordonator al activității științifice și cel mai înalt for științific.

Acest statut ne-a permis la 1 ianuarie 2012, să devenim prima țară, din cadrul Parteneriatului Estic, asociată la Programul Cadru 7. În perioada de 2 ani a programului , Moldova a depus 305 de propuneri de proiecte, din care a câștigat 58.

Din aceste proiecte, 38 au fost câștigate în comun cu colegii din România, fapt care încă o dată confirmă, că ne leagă nu doar limba, cultura și istoria, ci și tendința către sustenabilitate și aspirația promovării științei ca principala forță de dezvoltare a societăților noastre bazate pe cunoaștere.

În 2014, concomitent cu statele din Balcanii de Vest, Republica Moldova a semnat urmatorul Acordul de Asociere la Programul European Orizont 2020.

Academiile noastre întrețin mai mult de două decenii o largă cooperare științifică în toate domeniile de cercetare, devansând adeseori, din acest punct de vedere, nivelul de cooperare între conducerile noastre politice. La 19 mai 1992 Guvernele României și a Republicii Moldova au semnat acordul de colaborare în domeniile științei, învățământului și culturii, iar ca extensie a acestui acord, Academiile noastre s-au înfrățit la 17 ianuarie 2005. Am avut marea onoare să semnez documentul de temelie, alături de președintele de atunci a Academiei Române, acad. Eugen Simion.

Relația noastră, fundamentată de acest acord, a permis să ne organizăm în cadrul competițiilor europene, rezultatele cărora le-am menționat. Să facilităm accesul cercetătorilor noștri la laboratoarele și echipamentul științific și să efectuăm cercetări în comun. Am dezvoltat schimbul echivalent, din care până în prezent au beneficiat peste 800 de cercetători de pe ambele maluri ale Prutului.

Numai în ultimii ani la Academia de Științe din Moldova au ținut o serie de prelegeri publice acad. Eugen Simion, acad. Ionel Haiduc, acad. Cristian Hera, acad. Ioan Aurel Pop, acad. Alexandru Zub. În 2012, în anul în care se împlineau 200 de ani de la raptul Basarabiei, sub egida Academiilor noastre s-a desfășurat, la Chișinău și la Iași, o mare conferință științifică internațională, iar recent materialele acestei conferințe au văzut și lumina tiparului într-un volum care ar trebui să se găsească pe rafturile fiecărei biblioteci publice sau școlare din Republica Moldova și Romănia. Această colaborare frățească reciprocă este cel mai bun îndemn la cooperare și apropiere, pe care poate să-l adreseze marea noastră comunitate academică factorilor de decizie din România și Republica Moldova.

Avem certitudinea că numai prin această apropiere și cunoaștere reciprocă, prin sprijinul dezinteresat pe care Academia Română și întreaga societate românească ni-l acordă, pentru care Va aducem întreaga noastră gratitudine, vom putea asigura continuitatea marelui proiect de la 1918 al unității de neam, de istorie și de cultură, dincolo de orice frontiere.
Onorat corp academic,

Este convingerea mea desăvârșită, că viitorul nostru este împreună în marea familie europeană, acolo unde cercetarea științifică este la ea acasă și este acea putere edificatoare care formează societatea europeană, una bazată pe cunoaștere.

Vă îndemn să construim împreună acest viitor - Viitorul nostru este în Europa Științei!

Vă mulțumesc pentru atenție și aș vrea să ofer în dar Academiei Române de la Academia de Științe a Moldovei, portretul membrului titular al Academiei Române, Vicepreședinte al Academiei Române în perioada 1944-1948, Ștefan Ciobanu, originar din Basarabia, satul Talmaz, raionul Ștefan Vodă, în semn de înaltă apreciere și respect. Autor al acestui tablou este pictorul din Republica Moldova Iurie Matei.

Academicianul Gheorghe DUCA,
Președintele Academiei de Științe a Moldovei

București, România, 28 noiembrie 2014