Gheorghe DUCA, academician

doctor habilitat în chimie, profesor universitar
preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Republica Moldova
Home Harta site-ului CV

(Săptămîna) De ce Duca da? De ce Frîncu ba?

Mon, 07/25/2016 - 19:25

În ultima vreme, Academia de Știinţe a Moldovei, și în primul rînd președintele Gheor ghe Duca, se află permanent în vizorul presei. Diferiţi autori, cu pretenţii de mari cunoscători ai treburilor știinţifi co-academice, scot pe nas cîte un balon de săpun, care se sparge la cea mai mică adiere de vînt. Ba că Duca a mers la vale, ba că Duca a mers la deal, ba că a băut apă, da nu trebuia să bea, sau prea multă a băut și a rămas Ana Guţu însetată... Ba că este rudă cu cineva care nu merită să-i fi e rudă și tot așa legăm tei de curmei, împuind capul citi torului cu tot felul de matrapazlîcuri inventate sau fapte minore, care de mult au fost așezate la locul cuvenit de niște omănași cu drepturi și atribuţii de stat.

Nimeni nu zice ba, că este o vorbă: la noi ca la toată lumea. Și cu bune, și cu rele. Numai nu ști u de ce unii exponenţi ai frăţiei jurnalisti ce, bine montaţi sau bine plătiţi, sînt gata oricînd să găsească, ori mai bine zis specializaţi să găsească, pete pe soare.

Respectul nostru față de dl Duca a căpătat contur din momentul în care am constatat cu bucurie că nu dă cu piciorul în istorie. Cu bucurie, deoarece pînă și istoricii de la Institutul de specialitate al Academiei au reușit să facă harcea-parcea din date și evenimente. Filimon Bodiu, om hăituit de potera comunistă, a fost mai întîi ghiavol, "dușman înrăit al puterii sovetice", mai apoi înger, "haiduc antisovietic"; 28 iunie - zi a eliberării, ca peste noapte să devină zi a ocupației sovietice. Luați-aminte că prăpăstioasele aprecieri - saltul de pe tanc pe mănăstire! - au fost făcute cam de unii și aceiași istorici.

Un politician înțelept de prin părțile noastre explica fenomenul, numindu-l simplu rînză moldovenească. E un fenomen cunoscut și prin alte părți, și pe la alte popoare, însă la noi el a dat în floare. Ca să fi u mai pe înțelesul cititorului, mai convingător: francezul cu "oh là là !", neamțul cu șurubul, rusul cu băutul, iar noi, cu rînza. Noi, moldovenii, sîntem foarte rînzoși. Mai ales de la o vreme încoace. Mai ales de cînd a venit libertatea la putere și a fost chip de pus mîna pe putere, dar, vezi, dragă, ne-au luat-o alții înainte. Ca să arătăm că fenomenul s-a acutizat după ce Gorbaciov ne-a dat voie să ne îmbrăcăm frumos, ca s-o luăm repede pe jos pîn' n Centru ca să trecem și noi pe la revuluție, să ne amintim că A. Jucenco, N. Demidenco, S.Grosu n-au fost atinși nici măcar cu o floare atîta timp cît n-a fost voie de la poliție (de la Moscova - n.n.) să se deie focuri în oraş. Se pot lăuda corifeii zilelor de azi că au opus rezistență regimului sovietic?

Aş, de unde, căci ei au pactizat cu acel regim și au profi tat de favorurile pe care le oferea bolșevismul. Care scriitor sau poet, acum mare patriot român, n-a cîntat partidul comunist sau nu l-a venerat pe Lenin? Dacă ei ar fi avut obraz, s-ar fi dat, rușinați, la o parte, însă tocmai ei, stîlpii regimului comunist și cîntăreții Puterii sovietice, au apucat prăjina. Ca să vezi: cei care au smîntînit ulciorașele pe timpul rușilor, azi, lătrînd la ruși, smîntînesc mioarcele românismului. Vorba Eminescului: "Ce la rus ș-aplecat capul și la turc a-aprins luleaua..."

Citește articolul integral...

Sursa: Săptămînă, Vineri, 22 iulie 2016, pag. 8-9